Mănunchiu-albastru de brândușe
Cules pe brânci de țigăncușe,
Cum șade diafan pe masă
Ți-aduce duh de toamnă-n casă.
De ce zâmbesc nici nu-ți explici
Tăiate-aripi de zâne mici
Cu praf de stele în pistil
Turnat de îngerași tiptil...
Visezi poiana din pădure
Cu pajiști de brândușe pure
Și constelații de petale
Zvâcnesc pe sub pleoapele tale!
Și-acum vezi pădurea nebună,
O floare bleu sub frunza brună,
Primele brume-n dimineți,
Pisica plină de scaieți...
Toate prin minte ți-au crescut
Din vaza cu pereți de lut,
Vârtej de stele viorii
Duc dorul toamnelor târzii...
Visezi poiana din pădure
Cu pajiști de brândușe pure
Și constelații de petale
Zvâcnesc pe sub pleoapele tale!
Iar dacă floarea moare-n vază,
În vis petala se păstrează
Și-n suflet o îngropi departe
Ca pe un lujer într-o carte...
Sibiu, 30 septembrie 2026, Vlad Pârău.