Vreau să încep cu mulțumire entuziastului, drumețului și OM bun (și #OmUspeșnâi) Iurie Șveț, de la care mă inspir cu locațiile, traseele și informația. De data aceasta cam tot așa, am ochit câteva locații pe harta sa personală, doar că aveam nevoie de Ștefan (alergologul). Ștefan se pregătește de maratoane, aleargă în câmpuri, dealuri și prin râpi în timp ce noi le mergem la pas liniștit. Traseul este unul liniar, aveam nevoie de cineva să mute mașina la punctul final. Aceasta a fost partea introductivă de pregătire, care ocupă de obicei câteva ore sau zile uneori când nu sunt decis.
Acest traseu începe din Cimitirul Evreiesc abandonat din satul Căprești, comuna Prodănești raionul Florești. Deja am făcut o publicare mai detaliată despre locație și toată informația găsită și pe care o puteți citi aici. Tot aici în Căprești am trecut pe lângă Casa de cultură a comunei care se află la moment în reparație. Și am continuat pe drumul M2 către casele albastre din anii 1933, care prima am găsit-o încuiată cu lacăt, iar cea de-a 2-a a fost deschisă pentru explorare. Și la Căprești am încheiat cu vizitarea bisericii din sat și piatra funerară veche care după ce a fost vopsită textul a devenit și mai greu de descifrat.
După ce am finisat cu partea culturală, educativă am coborât către Răut pe cascadele uscate și în direcția Ștefănești. Acolo pentru a trece podul pe partea cealaltă și a vizita izvorul cu apa sărată și care arde, dar s-au schimbat lucrurile de la ultima noastră vizită. Izvorul (sonda de prospecțiune geodezică) a devenit amenajat și au apărut scaune, panouri informative, copaci plantați în apropiere pe fâșie și un foișor.
Traseul nostru a urmat tot pe malul Răutului (drept) înfruntând rafalele de vânt din acea zi, pe lângă cariera de piatră din Ștefănești, la un moment dat am găsit locul ideal pentru campare și picnic. Pe hartă l-am marcat și am văzut de departe hidrocentrala abandonată Ciutulești, dar traseul a trecut prin râpa Ciutulești care ne-a dat un pic bătăi de cap. Și când am ajuns la podul vechi din piatră am descoperit mormane de gunoi și miros îngrozitor de mortăciune. Ultimii kilometri au fost printre floarea soarelui și satul Ciutulești până la biserica din sat, unde am documentat repede pietrele funerare din ograda bisericii și am revenit spre mașină.
Special pentru Petru D. (Patreonul proiectului) includem geo-locația și harta în Google. Deja am scris în postarea precedentă despre Cimitirul Evreiesc abandonat din Căprești, pentru că aici se dă Startul acestui traseu.
Lanuri de floarea soarelui sau cum se mai spune la noi răsărită
Așa cum Cimitirul se află la o margine de sat iar jur împrejur se întind lanuri de floarea soarelui, cu astfel de drumuri ne vom mai întîlni astăzi doar în alt context. Cât vezi cu ochii doar plantație de floarea soarelui și pe drum de țară ne îndreptăm în sat.
Casa de Cultură al comunei Prodănești și Căprești vedere din spate
Tot apropiindu-ne de trasa M2 care trece prin sat, în depărtare zăresc Casa de Cultură, care foarte bine se accentuează pe lângă casele individuale (la sol, pe pământ, gospodării).
Casa de Cultură al comunei Prodănești și Căprești vedere din lateral
În fiecare sat pe vremea sovietică a fost construită câte o casă de cultură, unele stau închise, altele abandonate, nefinisate - am văzut mai multe în drumețiile noastre. Ele ies în evidență, pentru că se construiesc în centrul satului și de obicei au câte 2 etaje. Aceasta este în reparație și sperăm să iasă ceva după renovare.
Casa albastră din 1933 era cândva oficiul poștal
Prima dată am auzit de casele gemene din satul Căprești doar prin treacăt cu mașina când vizitam altă locație în direcția Soroca. Acum am venit special pentru ele și chiar am dat un search pentru a afla mai multe.
Poză din anii 2020 (4 septembrie) Case Frumoase - Republica Moldova, grup pe facebook
Se pare că prima clădire a servit ca oficiu poștal, la momentul vizitei noastre este ușa încuiată cu lacăt și vegetația a cresc mult. Nu se mai folosește la sigur și anturajul s-a schimbat mult.
Ușa încuiată din clădirea fostei comunități evreiești
La sfârșitul secolului XIX și în perioada interbelică, Căprești era o importantă colonie evreiască. Până la ocuparea Basarabiei de către URSS, satul Căprești era faimos pentru iarmaroacele care aveau loc în fiecare săptămână. Iar comunitatea evreiască în acele timpuri era peste 2000. La recensământul din 1987 evreii reprezentau peste 86% din populație.
Cea de-a 2-a clădire albastră din perioada 1933 construită
Se știe că acea comunitate se ocupa cu comerțul pe aici. Dacă precedenta clădire s-a folosit ca oficiu poștal aceasta s-a folosit ca farmacie. Și avem acces și înăuntru să vedeți ce a mai rămas.
Evreii în Căprești au venit de prin 1856 și cum s-a mai spus erau în jur de 2 mii de locuitori. În trecut aceste clădiri au fost folosite ca farmacie și casă de cultură, până la construcția actualei clădiri. Spun localnicii că evreii în anii 90 au părăsit satul, iar ultima piatră funerară din cimitir confirmă înmormântarea Rozei în 1989.
Aici se odihnește Farmacia Romanița de cândva
Una din aceste clădiri a fost cândva sinagogă evreiască, pe vremea războiului când au venit românii această clădire a fost post de poliție. Apoi a fost casă de cultură un timp. Cred că ultima destinație aici a fost Farmacia Romanița.
Pe noi ne-a șocat faptul că după abandonarea farmaciei aici în sat nu s-au dus preparatele medicamentoase la reciclare. Pe jos, pe pervaz sunt multe fiole, blistere, ampule, cutii, flacoane cu preparate medicamentoase care reprezintă un pericole de contaminare și pot fi luate de copii dacă nu sunt supravegheați.
Clădirea are deja acoperișul spart și umiditatea ajunge și a distrus podul într-o încăpere. Iar după experiența noastră, încă 2 ani și aici nu mai ai ce restabili, rămân doar pereții.
De obicei suntem doar observatori fără implicare, doar vizităm locul fără comentarii. Însă aici m-a atins neglijența autorităților locale. Poate pentru că sunt din domeniul medical și mă atinge mai tare personal. Însă după citat e clar că Sănătatea voastră - e în mâinile voastre, descurcați-vă cum puteți.
Documentația și preparatele farmaciei stau aruncate acum peste tot
Chiar și documentația farmaciei a rămas tot aici abandonată și se împrăștie peste tot.
Am explorat fiecare încăpere și după ce am văzut dezordinea, am închis ușa după noi și am plecat să vedem ultimul punct pe hartă din Căprești.
Fenomenul ctitoriei în prima jumătate a secolului al XIX-lea și-a găsit o amplă reflectare în localitățile basarabene. O situaţie similară este documentată în biserica satului Căpreşti–Floreşti, unde în anul 1829 a fost înmormântat ctitorul bisericii.
După ce monumentul funerar a fost prelucrat cu piatră de var caracterele devin greu de descifrat. Iar la pământ se află o altă piatră deja zdrobită în 2 bucăți care se pare că erau parte a aceeași perioade.
Partea din spate a pietrei funerare din incinta bisericii de la Căprești - Florești
Pe partea din spatele pietrei funerare se observă un crucifix mai complex.
Cariera de piatră de la Ștefănești
În ziua aceea am avut parte de rafale de vânt dar era și un plus pentru că toată săptămâna au fost temperaturi de +30 C, iar eu repet suntem la început de luna septembrie. Iar vântul a răcorit atmosfera la +23 C și a devenit ok de drumeție. În depărtare se vede deja Cariera de piatră de la Ștefănești, înseamnă că schimbăm un pic anturajul.
M-am apropiat de cascadele uscate, aici ele sunt 3 la număr. Deși e cam greu de ajuns la ele pentru că m-am cățărat pe stânci și alunecat pe iarbă dar am făcut câteva cadre pentru documentarea locului.
De fiecare dată când am trecut pe aici nu curgea niciodată apă deși în timpul ploii la sigur se adună un volum semnificativ de precipitații și apa pluvială coboară pe aici până la Răut.
A urmat un traseu printre buruieni, până la următoarea trecere care este podul de acces nou construit. Tot aici avem priveliști frumoase către stâncile de pe malul stâng al Răutului, așa că am hotărât să facem popas.
Partea din față se vede intrarea în sat și inscripția Ștefănești.
Iar aici am găsit câteva pietre pentru a improviza locul pentru gustări. Mai departe am trecut râul pe pod, apoi am vizitat izvorul cu apă sărată care ardea cândva. Izvorul (sonda de prospecțiune geodezică) a devenit amenajat și au apărut scaune, panouri informative, copaci plantați în apropiere pe fâșie și un foișor.
Pe malul drept al Răutului am găsit un loc ideal pentru camping și picnic, îl veți observa indicat pe hartă și în depărtare este mini hidrocentrala Ciutulești demult abandonată. Acum păstorii se odihnesc la umbra pereților fostei hidrocentrale iar caprele sau oile pasc liniștite pe luncile Răutului.
Până aici a fost partea cea mai ușoară pentru că nu am avut altitudini de urcat și drumul a fost accesibil ușor de orientat. Mai departe însă am avut și eu întrebări când am făcut planul Rîpa Ciutulești are traseu sau trebuie să îl facem noi?
Primii 200 metri deja ne-au dat bătăi de cap pentru că sunt multe crengi, copaci căzuți, pietre gigante și drum așa doar orientativ. Vedeți și pe fețele vesele ale drumeților ce plăcere a fost să ajungă doar primii metri a râpei și în față sunt vreo 2 km.
Nu am parcurs toată râpa pe interior, am găsit o cale de acces pe lateral și am mers așa în conform până la podul de piatră vechi. Care s-a adeverit a fi o gunoiște neautorizată și asta ne-a întristat. În anul 2022 acest loc era încă curat iar astăzi în septembrie 2026 a reușit să fie transformat în gunoiște. Localnicii trec pe acest drum și aruncă gunoiul fix sub pod.
Următorii km de la pod până în satul Ciutulești au fost printre floarea soarelui. Temperatura era perfectă, de aceea am mers într-un ritm liniștit.
Prin Ciutulești am căscat gura la gospodăriile care au rămas intacte, la oamenii localnici și desigur am documentat niște răstigniri care mi s-au părut mai deosebite.
Mașina de aștepta la Biserica „Sf. Dimitrie” cu clopotniță trebuia doar să urcăm și să mă întorc înapoi. Dar după gardul bisericii care datează din 1818 am zărit niște pietre funerare mai vechi.
Chiar în curtea bisericii am dat de mai multe pietre care par a fi din timpurile când biserica datează.
Ca forme toate sunt diferite. Pe unele din ele nici o inscripție. Dar pe altele am găsit și ceva scris.
Iarăși din cauza pietrii de var a descifra scrisul este greu dar am descifrat anii 1817 pe crucea din stânga și 1819 pe crucea din dreapta. Mai multă informație nu știu despre aceste pietre, după cum am spus mai sus le-am descoperit întâmplător.
Pentru cei care au ajuns până aici cu lectura. Vreau să vă felicit, înseamnă că ești la fel ca mine un entuziast care vrea să știe mai multe și citește informația până la final.
Pentru final tragem linia și vedem statistica:
Distanța: 14.99 pe (Wikiloc) 14,08 km pe ceas
Dificultatea: medie (depinde și de anotimp)
Altitudini urcate: 233 metri
Durata: 6 ore 15 minute
Traseul pe Wikiloc îl găsești aici
Traseul aproximativ pe Google maps în Drive.
Dacă îți place ceea ce se scrie aici poți susține acest proiect "cu o cafea pe lună", contribuția ta va crește vizibilitatea Republicii Moldova pe plan internațional și local ca turism.
Iar dacă îți plac drumețiile și ai preluat unul din traseele turistice poți folosi #Moldovapejos pentru a-mi crește egoul și urechile de satisfacție.
Oamenii de știință au confirmat și demonstrat prin studii: Cine apasă inimioara mai jos de această postare, părul devine mătăsos și fără mătreață.