S-au terminat alegerile din Olanda, iar Geert Wilders este cel mai rău coșmar al UE.
De ce? Pentru că o replică din discursul incendiar al acestuia către alegătorii olandezi va bântui Bruxelles-ul mai mult decât oricare alta: „un referendum privind ieșirea Olandei din UE”.
La șapte ani după ce britanicii au votat pentru Brexit, un așa-numit scrutin „Nexit” a fost un element central al ofertei liderului de extremă-dreapta care a avut succes în cele din urmă în Olanda.
Și, deși Wilders și-a îndulcit retorica anti-islam în ultimele săptămâni, nu există semne că ar vrea să-și atenueze euroscepticismul după victoria sa de-a dreptul șocantă în alegerile de miercuri.
Chiar dacă sondajele arată că alegătorii olandezi nu sunt înclinați să urmeze exemplul britanicilor și să iasă din UE, există toate semnele că un guvern condus de Wilders la Haga va fi un coșmar pentru puterea politică de la Bruxelles.
Dintr-o dată, politici europene care variază de la acțiuni privind clima, la reforma UE și chiar livrarea de arme pentru Ucraina vor fi supuse dezbaterii și chiar există riscul ca acestea să fie inversate. De altfel, Geert Wilders a cerut recent ca toate livrările de arme către Ucraina să înceteze.
Politico scrie că de când au fost anunțate sondajele la ieșirea de la urne, potențialii parteneri de centru-dreapta nu au exclus formarea unei coaliții cu Wilders, care a ieșit învingător detașat.
Asta în ciuda faptului că, în ultimii 10 ani, el a fost ținut pe margine de centriști. În ceea ce-l privește, veteranul de 60 de ani pare să fie foarte serios în ceea ce privește preluarea puterii de data aceasta, notează și The Guardian.
Miercuri seara, odată cu apariția rezultatelor, Wilders a fost mai explicit, spunând că înțelege foarte bine că „partidele olandeze nu vor să fie într-un guvern cu un partid care dorește măsuri neconstituționale” și că nu e momentul să vorbim despre „moschei, Coran și școli islamice”.
Iar dacă partidele centriste don Olanda se unesc și formează în cordon sanitar separat de Wilders, acest lucru ar putea să-i revolte pe unii olandezi furioși, ceea ce înseamnă că partidele politice olandeze vor plăti la următoarele alegeri un preț mai mare. Iar următoarele alegeri sunt cele europene din iunie 2024.
În altă ordine de idei, trebuie precizat că migrația a fost o problemă dominantă în alegerile din Olanda. Pentru politicienii din UE, ea rămâne o preocupare urgentă.
Pe măsură ce numărul migranților continuă să crească, la fel a crescut și sprijinul pentru partidele de extremă dreapta în multe țări din Europa. În Italia, anul trecut, Giorgia Meloni a câștigat puterea cu un discurs referitor la migrație. În Franța, formațiunea politică condusă de Marine Le Pen rămâne puternică, aflându-se pe locul al doilea în sondaje, iar în Germania, Alternative für Deutschland a urcat, de asemenea, pe locul al doilea în sondajele din ultimele luni.
Printre măsurile anti-imigrație propuse de Wilders se numără:
-restabilirea controalelor la frontierele olandeze,
-reținerea și expulzarea imigranților ilegali,
-returnarea solicitanților de azil sirieni
-reintroducerea permiselor de muncă pentru lucrătorii intra-UE.
În ceea ce privește politica externă, Wilders propune o abordare „Olanda mai întâi”, care include închiderea reprezentanței sale din Ramallah și întărirea legăturilor cu Israelul, inclusiv mutarea ambasadei sale la Ierusalim.
Fragmentarea scenei politice din Olanda a venit la pachet cu o radicalizare a discursului politicienilor, care au încercat să răspundă nemulțumirilor tot mai mari ale cetățenilor dintr-una dintre cele mai bogate țări ale UE, după cum observă și Bloomberg. Iar nemulțumirile sunt multe: de la creșterea costului de trai, în special cel al locuințelor, la costurile decarbonizării, care au nemulțumit mulți fermieri într-o țară a agriculturii intensive. Ca să nu mai vorbim de nemulțumirea față de migrația în creștere.
Experții spun că principalele motive pentru care alegătorii l-au susținut pe Wilders în aceste alegeri este agenda sa anti-imigrație, urmată de pozițiile sale cu privire la criza costului vieții și poziția sa privind sistemul de sănătate.
Concret, partidele principale olandeze l-au „legitimat pe Wilders”, făcând din imigrație o problemă esențială. Prin urmare, alegătorii s-ar fi putut gândi că, dacă aceasta este problema centrală a acestui moment, de ce să nu voteze pentru cel care a vorbit cel mai mult despre migrație în ultimii ani în detrimentul celor care doar în campanie s-au agățat de subiect. Acesta e un bun exemplu și pentru România anului viitor.
De ce? Pentru că putem înțelege mai bine că alegătorii sunt înclinați să voteze originalul, nu copia acestuia.
Victoria lui Wilders, poreclit drept „Donald Trump al Olandei”, va pune Olanda pe drumul – potențial – pentru o schimbare dramatică de direcție, după cele patru guverne centriste consecutive ale lui Rutte.
Întrebarea acum este însă dacă alte partide sunt dispuse să se alăture lui Wilders pentru a forma o coaliție. În ciuda faptului că a devenit cel mai mare partid al țării, formațiunea politică condusă de Wilders se va chinui să găsească o majoritate generală care să susțină un viitorul guvern în noul parlament. Iar Geert Wilders are sarcina ca în următoarele luni să fie Tom Cruise. Ori să rămână din nou pe margine.