V-am zis data trecută că am aplicat la jobul de "Only Fans chatter"...
Bueno!
Am fost selectată rapid și „antrenată” într-un training de șase ore pe Google Meets. Call-ul avea să îmi explice toată „șusta” – un sistem bine pus la punct de MANIPULARE.
Eram parte dintr-o echipă de trei oameni care, prin rotație, acopeream 24 de ore de activitate pentru patru modele.
Fiecare lucra 8 ore pe zi. Se lucra și noaptea, de la 23:00 la 07:00, 3 zile consecutiv. Dar hei, de-abia supraviețuiam financiar și toate proiectele de freelancing pe care le avusesem se terminaseră, așa că am rămas în joc.
Nimeni din call-ul ăla nu prea indrăznea să-și arate figura, nici măcar tipa care ne făcea instructajul nu si-a lăsat camera prea mult timp deschisă după prezentări.
In timpul marelui training, am intrat și pe conturile celor 4 modele, să ne familiarizăm cu munca - aceste conturi NU erau mai vechi de 2 luni.
Ce mi s-a părut dubios din start, era că noi, chatterii, urma să fim plătiți cu un comision de 20% din ce vânzări generam - 3 oameni care în mod normal trebuiau să facă FIECARE minim 850 de dolari pe luna, corect? Doar asta promitea anunțul...
Totalul ăsta de 2500 de dolari ar fi trebuit, logic, să reprezinte doar 20% din ce câștigau cele 4 modele în total. Mi s-a părut absurd să cred că o să scot atâția bani din niște conturi nou-create ale căror câștiguri însumate nu depășeau 500 de dolari la o lună, două, de la înființare.
Primul gând a fost că e imposibil să facem toți 3 atâția bani cel puțin în prima lună de lucru, dar am așteptat să intru serios la butoane ca să am acces la rapoartele financiare de la fiecare model.
Pe chatul de pe Telegram, pe care am fost băgați după training, eram "supervizați" de 2-3 persoane ale căror funcții și niveluri ierarhice în “firmă” nu ne-au fost explicate niciodată. Acesti "șefi" mai mici ne shill-uiau zilnic ideea că, "ce mulți bani o să facem noi!", ăștia 3 păcălici care ne prefăceam că eram fete de Only. Ai fi zis că, după o lună ne îmbracă în aur, ai fi zis că de fapt noi ne arătam nurii la cameră, și nu tipele alea pe care le impersonam, așa se comportau.
În echipa eram: eu, subsemnata, apoi o mămică cu un copil de 2 ani, care nu se mai întorsese la munca după concediul de maternitate, și tipul de 19 ani despre care vă spuneam data trecută. Inițial nu am dat importanță faptului că, din grupul de Telegram au fost scoase alte 3 persoane imediat ce am intrat noi, ăștia mici, proaspeții novici. O să revin mai tărziu la asta.
Am "semnat" electronic un “contract de confidențialitate” pe 2 ani, scris în engleză, în care eram amenințată cu tot felul de lawsuits în cazul în care divulgam ce fac și pentru cine fac, identitatea modelelor, numele firmei, sistemul lor de lucru, rapoartele financiare și tot așa.
Nu mă interesa câtuși de puțin să vorbesc cu alții despre ce făceam, chiar dacă eram un simplu scriitor. Doar ideea că lucram pentru fete cu cont de Only Fans mi se părea rușinoasă și, drept să zic, daca aș fi găsit un alt job remote, nu aș fi recurs la genul asta de soluții disperate. Deci exclus să mă laud cuiva sau să povestesc ce făceam eu 8 ore pe zi.
Ce TREBUIA să fac? - Să creez dialoguri între cele 4 fete(după cum am zis, administram 4 conturi simultan) și abonații lor.
Scenariile mergeau de la flirt banal(care în termenii echipei era considerat "pierdere de timp"), la fantezii explicite cu pushing de clipuri pe care le aveam gata făcute în galerie. Însă end game-ul era să conving interlocutorul să cumpere cât mai mult în cele 8 ore cât eram eu la butoane.
Mesajele trebuiau să convingă clienții să cumpere CONSTANT. Programam și sesiuni de videochat live, pe Skype, costa $30 minutul. Fiecare replică trebuia să conțină un compliment, o provocare sau un call to action.
Emoțiile? - Controlate la milimetru. Emoțiile reale? - Interzise. Empatie? - Numai proștii ar fi empatizat cu "niște labagii", așa cum s-a exprimat tipa care ne făcea instructajul. Alt RED FLAG - știu, un red flag referitor la moralitatea oamenilor cu care aveam de-a face, dar nici nu pot să spun că nu mă așteptam.
Jobul - o parte din el era “sexting” agresiv. Adică orice nou venit pe profilul ăla era abordat de cum intram în tură. După 3 replici, în care dibuiam cam ce fantezie erotică are cu don’șoara respectivă, selectam un clip din galeria ei privată și încercam să-l conving să cumpere, inducându-i ideea că, “tocmai ce l-am filmat NUMAI pentru el!”. Sau citeam mesajele anterioare, ca să știu cum să continui fantezia inițiată de colegii mei de tură.
Dar cine erau femeile pentru care lucram și cine erau bărbații care le abordau...
Va urma...