Sunt oameni ce rămân mereu în viața noastră deși nu au fost niciodată cu adevărat în ea. Acele întâlniri care ne modelează definitiv cu acei oameni a căror energie ne provoacă schimbări ireversibile doar prin prezența lor. Oameni care vin către noi pentru a ne așeza în fața unei oglinzi și a ne forța să ne uităm pentru prima oară cu adevărat la noi. Cei care ne trezesc.
Ce ar fi pentru mine o trezire? Ei bine, cred că acel moment în care începi să simți în mintea, în inima ta, în corp că mai e ceva dincolo de ceea ce vezi, ce auzi, ce simți. Parcă începi să te învârți simultan în două lumi, una a concretului, cea în care o făceai și până atunci și una mai altfel pe care îți dorești să o poți defini, să o descoperi. Iar de cele mai multe ori, cele două se bat cap în cap. La mine se vedea asta și în raport cu el. Pe de o parte erau toate acele aspecte concrete în care nimic nu ne lega, dar nu doar asta, nimic nu ne făcea să ne intersectăm în cadrul aceleiași lumi. Pentru că eu și el făceam parte din filme cu totul diferite. Iar întâlnirea noastră era cea a doi actori ce joacă fiecare în producția sa, și se intersectează puțin în același platou de filmare. El cu lung metrajul lui iar eu pentru o scurtă reclamă. Dar lumile noastre s-au atins și oricât de restrânsă ar fi fost zona de tangență, lumea mea nu a mai fost niciodată la fel.
Eu mereu mă voi raporta la mine ca la cea de dinainte și cea de după. Întâlnirea noastră mi-a catalizat niște schimbări ireversibile, m-a pus la propriu și la figurat în fața unei oglinzi în care m-am văzut pentru prima oară cu adevărat. Și atât. Pentru că munca abia apoi a venit, cu imaginea pe care am văzut-o pentru o fracțiune de secundă acum mai bine de un deceniu, am mers în căutarea mea. Cu o poză în mâna stângă și cu dreapta dând la o parte tot ce îmi acoperea ceea ce văzusem atunci. Am dat la o parte straturi de frici, de credințe limitative, de lucruri înțelese greșit despre mine și despre lume. Încă mai am până să ajung la ceea ce mi-a arătat el atunci dar sunt mai aproape ca niciodată.
Sunt oameni care nu vin să stea oricâte eforturi am face pentru a-i încadra în tabloul vieții noastre. Abia cu timpul reușim să îi încadrăm corect în funcție de rolul pe care l-au avut față de noi. Iar el mereu va fi cel care a venit din alte vieți și m-a trezit.