CARTEA 1:
Ale, Astrid și pisica fermecată: Prima aventură a lui Nyx
Capitolul 1: O Descoperirea magică
În orășelul Aadore, două surori gemene în vârstă de șapte ani, foarte diferite, dar inseparabile, Ale și Astrid își petreceau fiecare zi explorând minunile curții lor. Soarele strălucea, iar aerul era cald cu sclipiri de safir, făcând din această zi una perfecta pentru o aventură.
Ale era cea mai energică dintre cele două surori cu părul ei lins, castaniu, prins într-o codiță nărăvașă la spate. Avea, ca și sora ei niște ochi albaștrii, strălucitori, dar în care se întrevedea firea ei buclucașă. Ea era întotdeauna prima care se aventura în orice experiență nouă, fie că era vorba despre cățăratul în copaci sau dans, fiecare activitate îi făcea o deosebită plăcere, făcând totul cu pasiune. Adora să alerge desculță, fie că era vorba de fuga prin iarbă, fie că era vorba despre joaca în casă, unde purta ciorăpei. Niciodată nu voia să încalțe papucii de casă, lucru care o băga in necazuri foarte mari deoarece era certată de fiecare dată când își murdărea ciorăpeii. Iar lucrul acesta se întâmpla zilnic. Dar ei nu îi păsa. Nimic nu se putea compara cu senzatia dată de contactul tălpilor ei mici cu iarba sau chiar și cu parchetul. Era magic!
Astrid, in schimb, avea părul blond, ondulat, iar codița pe care o avea zi de zi era cea mai năzdrăvană, pentru că nu voia să rămână la locul ei orice ar fi făcut, ceea ce o supăra uneori. Era mai tăcută decât sora ei și adora cărțile în care găsea lumi magice, unde totul era nou și curios. Era atentă și îi plăcea să observe tot, având o curiozitate înnăscută, lucru care nu era întotdeauna benefic.
În timp ce Ale înainta în joaca lor prin curte, adesea, Astrid rămânea în urma surorii sale observând-o, sau luând aminte la detalii pe care alți ochi poate nu le-ar fi deslușit. Adora natura!
Fetele se jucau în grădina din spatele casei lor când Astrid observă ceva neobișnuit lângă tufa de trandafiri roz pe care, cu mult timp înainte, a plantat-o bunica lor. Era ceva mic și strălucitor care părea ireal.
- Ale, uită-te aici ! striga Astrid îngenunchind lângă tufa de trandafiri
Ale se repezi, adidașii ei ridicând praful.
- Ce e aia ?
Astrid ridică cu grijă un clopoțel mic, argintiu. Era delicat și scânteia în lumina soarelui de parcă ar fi fost presărat cu praf de stele.
- Pare magic! spuse Astrid încet, ținând clopoțelul în sus, scăldându-l în lumina soarelui.
- Pariez că este! Ale zâmbi. Poate este o comoară dintr-o lume secretă!
Înainte ca Astrid să poată răspunde, amândouă auziră un mieunat moale. S-au privit și au întors căpșoarele spre poarta din spatele curții care ducea spre un loc misterios unde nu prea aveau voie să meargă; dar cine să țină cont de asta? Spre surpinderea lor văzură o pisică neagră cu ochi verzi strălucitori. Blana pisicii strălucea de parcă ar fi fost prăfuită cu cerul de la miezul nopții și purta o zgărdiță argintie minusculă de aceeași culoare ca și clopoțelul pe care tocmai îl găsise Astrid.
Pisica și-a înclinat capul și le-a privit cu o inteligență ciudată.
- Cine ești tu? Întreba Ale cu ochii mari de curiozitate. Adora pisicile! Ce noroc pe ele ca tocmai în curtea lor să vină o asemenea frumusețe.
- Numele meu este Nyx! a spus pisica cu voce blândă și lină, cu ochii verzi strălucind într-un fel magic.
Ale si Astrid au rămas cu gurile căscate. Pisicile nu vorbeau!
- Tocmai ai vorbit? întrebă Astrid cu vocea sugrumată de mirare.
- Am facut-o, răspunse Nyx cu un mic tors. Vă așteptam pe amândouă.
Fetițele era mute de uimire si bucurie.
- Cum adică ne așteptai? Și cum ai ajuns aici?
Nyx se foi puțin aranjându-și lăbuțele pufoase una lângă cealaltă într-un mod elegant.
- V-am așteptat de când am aflat că ați venit pe lume; și am ajuns azi aici, la voi în curte prin poarte din spate. Spunse pisica arătând din priviri spre poarta cu pricina.
- A … Adică de dincolo de gard? Din locul … interzis? Intrebă Ale schimbând priviri complice cu sora ei.
Astrid își privi pentru o clipă adidașii și își aranjă fustița cu buline.
Nyx le privi pe rând, pe amândouă și după un moment de tăcere care parcă nu se mai termina spuse:
- Da, din pădurea magică. De acolo vin. Și vin pentru că magia are nevoie de voi!
Totul devenea dintr-o dată foarte interesant iar fetițele radiau de bucurie.
- O aventură! exclamă Ale.
De undeva de departe, parcă de dincolo de munți și râuri se auzi o voce care le chemă pe fetițe la masă. Fetele priviră spre casă, apoi când își întoarseră privirea, surpriză!
- Unde a dispărut? întrebă Ale.
- Nu știu. Se auzi vocea stinsă a surorii ei care își privea pumnul mic strâns.
- Poate am visat? Sau ni s-a părut? Întrebă Ale.
Astrid nu zise nimic și deschizând pumnul îi arătă surorii ei micul clopoțel argintiu. Deci totuși nu era totul doar o închipuire.
Cu o urma de tristețe în ochi se întoarseră și plecară spre casă.
