Lumea te uita vrând-nevrand
Când nu mai ești în al ei gând...
Când nu mai ai ce oferi
Îți dai seama ce mic poți fi!
Fără să știi ești dat uitării...
Fir de nisip pe malul mării,
Un gând uitat intr-un sertar
Precum un rând dintr-un ziar!
Azi pari sa fii cel mai iubit,
De prietenii tăi îndrăgit...
Dar mâine nu te bagă în seamă,
Zici că ești un orfan de mamă!
Atât ești bun in lumea mare
Cât poți s-ajuti și ești mai tare,
Căci după ce jos ai căzut
Pentru toți ești necunoscut!
Dar tu rămâi om de cuvânt;
Să nu fii doar o frunză in vânt...
Și oricât lumea ar încerca
Să nu renunți la viața ta!
Urmează-ti visul și trăiește..
La toți invidioși zâmbește,
Arată-le cât poți de mult
Că ești un prieten de cuvânt!