Merită menționat, de la bun început, că Străinătate iese din tiparele convenționale ale prozei scurte obișnuite în mediul autohton printr-o complexitate crescută, prin misiunea de a explora straturi diverse în cadrul aceluiași text, prin etalarea unor granițe noi și fluide. Străinătatea lui Augustin Cupșa este și despre singurătate și înstrăinare, despre căutările nesfârșite ale omului, despre – surprinzător – scufundarea în tot ceea ce ține de propria existență. Ideea plecării în străinătate sau a revenirii din alte țări se transformă astfel în valul care transformă ființa în profunzime, dezintegrând centrul sau, dimpotrivă, reușind să aducă laolaltă piese care nu s-ar fi potrivit nicidecum în țara natală.
Cronica Mihaelei Pascu-Oglindă, aici: https://citestema.ro/dincolo-de-frontierele-lumesti-strainatate-de-augustin-cupsa/