Au trecut deja 35 de zile și pauza din Chamonix mi-a dat timp de gândire. Ce fac? Plec mai departe sau mă întorc acasă? Mi-a plăcut atât de mult experiența până acum și m-am simțit atât de bine, încât îmi doresc să continui planul exact cum era inițial. Voiam de la început să ajung la Oceanul Atlantic, doar că, neavând experiență și neștiind prea multe, nu voiam să îmi pun presiune. Așa că mi-am zis: Hai până în Franța, și vedem după.
Azi a fost un nou început. Am plecat din Chamonix spre Porto.
Mi-am reparat bicicleta, mi-am pregătit toate lucrurile și am pornit la drum alături de prietenul meu Tobi – pe care l-am cunoscut aici în Chamonix. S-a alăturat și el găștii noastre, călătorește tot cu bicicleta, și am zis că, atâta timp cât avem traseu comun, să mergem împreună. E mare diferență să ai pe cineva alături – timpul trece altfel și parcă e un anumit confort când poți discuta planurile de drum cu cineva. Chiar s-a simțit asta și mi-a plăcut mult.
Până ne-am organizat, am mâncat și am rezolvat toate cele, am reușit să plecăm abia pe la 12. Și aveam o zi lungă, cu aproape 100 km de parcurs, așa că ne-am pus pe treabă.
După scurt timp mi-am dat seama că bicicleta lui Tobi nu era chiar cea mai performantă. A trebuit să îl aștept la urcările mai grele, și nici la coborâri nu avea încredere să prindă viteză. Dar nu m-a deranjat – pentru o zi a fost un compromis ușor de acceptat. A fost chiar fain să ne bucurăm împreună de peisajele cu munți în timp ce pedalam. După vreo două ore ne-am oprit să mâncăm, iar apoi ne aștepta ultima urcare a zilei. Totul a mers surprinzător de bine, și Tobi a reușit, cu puțin mai mult efort, să se țină de mine.
După aceea a urmat o coborâre lungă printr-o vale – plin de adrenalină! Îmi place să prind viteză, undeva între 50-60 km/h, în funcție de drum. Am ajuns într-un orășel numit Albertville și am zis că merge o bere. De obicei nu beau alcool când pedalez, dar azi, fiind cu Tobi, chiar a prins bine.
Se făcea târziu și mai aveam cam o oră de pedalat. Am fugit rapid la Lidl, înainte să se închidă la ora 20, și am cumpărat ceva ca să gătim niște paste.
Am pedalat apoi spre un camping... neoficial, dar amenajat legal – cu mese, toalete și apă potabilă. Singura condiție era să pleci cel târziu dimineața la 9. Era fix în mijlocul satului. N-am mai stat niciodată într-un loc de genul ăsta, dar chiar a fost fain.
Și acum… hai să vă arăt unde ne-am spălat, haha. Campingul nu avea dușuri, așa că ne-am spălat cu apa rece de izvor, după care am montat corturile.
O zi super faină cu Tobi. Mâine urmează urcarea spre munți!
