Lângă Cerna, pe faleză
Umblă muze diafane
Mâncând langoși în viteză
Și visând la Herculane.
Cele mai rubensiene
- Ca să nu le zic grăsane -
Urcă-n Dotto, merg alene
Către centru-n Herculane.
La Cazino, sub Sequoia
Bei șampanie cu banane
Și-o fanfară-și cântă voia
Chiar în parc la Herculane.
Sus în deal, cu apă plată
Umpli sticle și bidoane.
La piscină, câteodată
Mai petreci și-n Herculane.
Dacă mergi pân-la statuie
Vezi cum brutele spartane
Poartă un ciomag și-o blană
Și fac mușchi la Herculane.
Jos, la Roman, de te duci
Lângă Cerna scrii romane,
E și-o grotă cu haiduci
Ce fugeau din Herculane.
Și la Băile "Venera"
Lumea-și scaldă burți, ciolane;
Peste Cerna sunt izvoare
Ce-au secat în Herculane.
Simte-te la tine-acasă
Pe-nălțimi sau prin gropane,
Iar, de bolile te lasă,
Te faci bine-n Herculane!
Pe platou la Coronini
E un loc de milioane
Și spirale fac yoghinii
Să vibreze-n Herculane.
Podul roșu e ca focul
Și se cântă folk cu toane,
Vin pescari cu tot norocul
Agățat din Herculane.
E și-un izvor de contese
Ce cândva erau codane;
Poți să urci pe trepte dese
Pe un deal din Herculane.
Dar mai fain e pe-nserate
S-asculți ape melomane
Cum îți susură, purtate
De vârtej prin Herculane.
Și când luna iese, pală
Printre stânci cam grosolane
Poți visa, stând pe tânjală,
Să nu pleci din Herculane.
august 2026, Vlad Pârău
