Bună prieteni,
după cum probabil știți, m-am mutat în România, unde am acum noua mea bază și casă, iar aici îmi dezvolt afacerea de fotografie și “influencer”. Cu alte cuvinte, îmi construiesc propriul brand. Se poate spune că sunt propria mea franciză. Și asta mă bucură și mă împlinește enorm. Legătura cu următorul subiect este aceasta - îmi place foarte mult și fotbalul, și fotografia, iar ceea ce îmi lipsește cu adevărat aici este un club pe care să îl susțin cu adevărat. Acest articol nu va rezolva căutarea aceasta, dar vă voi povesti câte ceva despre experiențele mele din fotbal. Pentru cei dintre voi cărora nu le place fotbalul, poate că acest text nu va fi cea mai distractivă lectură, recunosc. Dar pe blogul meu îmi permit uneori astfel de abateri. Până la urmă, vor fi multe fotografii
IUBESC FOTBALUL
Fotbalul este probabil singura pasiune pe care o am cu adevărat toată viața mea și era doar o chestiune de timp până să îl transform în ceva ce are un sens mai mare decât să îl urmăresc pasiv. Am fost ocazional invitat în podcastul „Vládci Prahy”, iar cu ani în urmă am lucrat și la emisiunea Tiki-Taka… ca să nu mai vorbesc despre nenumărate colaborări la Fotbalistul Anului. Dar să trecem la subiect. Mă voi concentra pe cele trei mari cluburi din București - FCSB (fosta Steaua), Dinamo și Rapid. Am vizitat meciurile acestor echipe nu ca suporter, ci ca fotograf. Astfel, am avut acțiunea de pe teren nu doar foarte aproape, ci și sub o adevărată lupă. Și pe lângă testarea diferitei tehnici și crearea de conținut pentru YouTube și rețelele mele, am analizat multe lucruri. De aceea voi structura acest articol astfel:
OBSERVAȚII DIN LIGA ROMÂNEASCĂ
FCSB
DINAMO
RAPID
CONCLUZIE
Sunteți gata? Începem!
OBSERVAȚII DIN LIGA ROMÂNEASCĂ
Pe lângă faptul că am văzut cluburile menționate pe viu, am urmărit și câteva meciuri din Superligă, competiția principală. Pe lângă cele trei cluburi centrale din acest articol, merită menționate în acest sezon echipe precum Botoșani, Universitatea Craiova - care va juca împotriva Spartei în Conference League - sau cunoscutul CFR Cluj, care însă trece printr-un sezon foarte slab. Pe scurt, ai de unde alege - multe echipe joacă pe stadioane moderne, mari, sau pe arene mici, dar primitoare… iar unele mai puțin. Asta este. Esențial este fotbalul practicat aici, iar răspunsul este simplu - rapid și tehnic. Comparativ cu liga cehă, este mult mai puțin fizic. Pe scurt - mai puține dueluri, mai mult fotbal. Asta pune în valoare extremele tehnice și mijlocașii creativi. Deși am spus că fotbalul este rapid, intensitatea nu este atât de mare ca în Cehia și cu atât mai puțin ca în Germania. Pare rapid pentru că se joacă mult pe jos, mai puțin pe sus și mult mai puțin în stil „rugby”, cum suntem noi din păcate obișnuiți. Nu știu dacă este din tradiție sau din cerințe mai mici de condiție fizică, sau pur și simplu pentru că oamenii vor ca jucătorii tehnici să nu fie loviți constant. La prima vedere (cel puțin în meciurile echipelor de top) pare o ligă foarte bună, dar cu excepții, la nivel internațional rămâne în urmă. Echipele sunt oscilante și în timpul meciurilor simți cum se schimbă „climatul” - lipsă de consistență și disciplină. Poate și o anumită limitare individuală… deși, așa cum voi scrie și la final, aici ar trebui să se uite cluburile cehe, pentru că există jucători interesanți. Ce este însă sigur mai bun decât la noi este atmosfera de pe stadioane. Chiar și la FCSB, unde fanii boicotează parțial echipa, atmosfera este excelentă - cântece non-stop, energie, stadionul știe să creeze presiune. Este pură bucurie să trăiești asta, mai ales când echipa gazdă joacă eroic. Trebuie să spun și că am avut noroc cu meciurile la care am fost. Au arătat destule, dar ar fi nepotrivit să mă dau expert în liga românească. Poate peste un an :D
FCSB
Probabil cel mai cunoscut club românesc în Cehia. Inițial Steaua București, deținută de Gigi Becali, acum FCSB. Nu voi intra în istorie, dar trebuie să spun asta - în cehă se traducea „Steaua București”. Scriu asta pentru că îmi amintesc un comentator ceh care îi spunea „Šťáva” fără motiv… dar pronunția este „Steauva”. În fine. Este clubul cu cea mai mare bază de suporteri și cele mai multe trofee, inclusiv internaționale. Totuși, traversează o perioadă chiar mai grea decât Sparta Praga sub Daniel Křetínský. Acum doi ani au câștigat titlul după zece ani, iar acum sunt din nou în deriva rezultatelor slabe. Pentru cel mai mare club din țară, nu e grozav, deși în ultimii ani au fost mereu aproape de vârf. Anul acesta - slab. Am văzut personal meciurile cu Bologna și Cluj. Contra Bolognei a fost vizibilă slăbiciunea fizică - condiție, dinamism, forță în dueluri… Se vedea dorința, dar și presiunea enormă. Înfrângerea era clară de la primul fluier.
Altă poveste a fost meciul cu UTA Arad, care e mai sus în clasament, dar cu ambiții mult mai mici. Era clar cine e favorita și că FCSB poate pierde doar împotriva sa însăși. Și asta cred că este cea mai mare problemă - chiar și la victoria clară 4:0 se vedea lipsa unui spirit bun în echipă. La exterior, toată lumea se comportă profesionist, dar la jucători se simte. Dacă ai privit fotbal toată viața, ai vedea și tu. De aceea FCSB, chiar dacă joacă în Europa League, are joc slab și nu rezistă presiunii. Și eu cred că le lipsește și pregătirea fizică - ritmul e ceva ce le lipsește total și la final de meci trag vizibil de picioare.
Dacă dintre cele trei cluburi mari nu există în prezent niciun jucător cu adevărat interesant, acesta este FCSB. Birlighia, Thiam și Olaru merită menționați, dar în forma actuală nu ar intra în primul 11 al echipelor de top din Cehia.
Mi-au plăcut însă două lucruri - organizarea în afara terenului și modul în care jucătorii se poartă cu fanii. Birlighia, de exemplu, după un meci pe Arena Națională, unde joacă FCSB, s-a dus să facă fotografii cu fanii și să vorbească cu ei.
Dar am trăit și un moment uriaș - FCSB va rămâne mereu primul club de fotbal care m-a lăsat să fotografiez acest sport pe care îl iubesc.
DINAMO BUCUREȘTI
Următorul club, care de asemenea joacă pe Arena Națională, este Dinamo. Combinația roșu-alb îmi amintește puțin de Viktorka Žižkov, primul meu club în viață. Dinamo se bate la titlu și este în vârf. Joacă un fotbal dinamic, fizic, cu un sistem 4-3-3, în care mijlocașul francez Gnahore, experimentat, 32 de ani, este piesa centrală. În meciul cu CFR Cluj, el și Margenian nu au lăsat adversarii să facă mare lucru. Prima repriză însă au ratat multe ocazii și a fost un meci echilibrat și atractiv. Portarul Rosca a avut intervenții fantastice, iar atacanții lui Dinamo nu găseau golul. Portarul oaspeților a avut și el câteva parade incredibile. Repriza a doua a arătat însă diferența dintre cele două echipe și faptul că CFR Cluj, plină de nume mari, este într-un moment de criză. Și totuși conduceau 1-0 după o fază întâmplătoare, provocată de o greșeală a lui Karamoko.
Asta a aprins tribunele, iar stadionul a început să încarce echipa cu energie. Karamoko și-a răscumpărat greșeala prin golul egalizator, deși era presat de doi fundași care nu au avut nicio șansă. Stadionul era gata să explodeze, iar golul lui Soro din prelungiri a declanșat o sărbătoare de parcă Dinamo tocmai câștigase titlul. Sincer, nu am mai trăit așa ceva - energia de pe teren și din tribune era incredibilă. Fanii au intrat pe teren, jucătorii au sărbătorit, au fluturat steaguri, au făcut poze… senzațional.
Dinamo radia forță încă de la încălzire. Chimie, bucurie, lejeritate. Era o atmosferă excelentă în echipă și asta s-a transformat într-o victorie importantă. Fanii erau fantastici, două peluze concurau care cântă mai tare… Din punct de vedere fotografic, poate cea mai mare experiență, mai ales după fluierul final.
Dinamo are jucători fizici interesanți și extreme rapide, iar scouterii cehi ar trebui să vină des aici. Sunt financiar mai puternici decât cluburile cehe, dar jucătorii locali oferă abilități diferite față de cei din liga noastră.
Jucători de urmărit:
Stoiaoanov /Israel/ - fundaș central de 20 de ani, crește alături de experimentatul Boateng. Foarte sigur, bun la construcție, înalt, constant. Ar face față în liga noastră fără probleme.
Musi /România/ - extremă tânără, rapidă și talentată. Dacă muncește serios, peste 2-3 ani poate ajunge într-un campionat mare. Dacă aș fi Olomouc, aș merge pe el. Are însă dezavantajul obișnuit pentru jucătorii din afara ligii noastre - puțin obișnuit cu duelurile fizice.
Karamoko /Franța/ - 26 de ani, puternic dar foarte mobil, înalt și tehnic. Nu este un atacant clasic de forță, ci unul modern, atletic. Ar lupta pentru titularizare în top 3 din Cehia.
FC RAPID BUCUREȘTI
Clubul care așteaptă titlul de 23 de ani conduce acum campionatul clar - iar la fel de clar este și jocul lor. Deși înainte de meciul cu Csikszereda au pierdut 3-0 cu Cluj. Dar nu s-au prăbușit. Pe stadionul lor, cu aproape 15.000 de locuri, din nou sold-out, au intrat în meci cu o viteză incredibilă - abia am reușit să fotografiez acțiunile. La încălzire se vedea nu doar bună dispoziție, ci mai ales concentrare extremă - fără glume, doar o echipă de bărbați care ia totul în serios. Mi-a plăcut enorm. Din limbajul corpului și comunicarea din teren se vedea că au plan, formă și calitate. Conexiunea cu fanii mi s-a părut cea mai puternică dintre toate cele trei cluburi. Modul în care salută suporterii înainte de meci și trăiesc împreună cu tribunele… impresionant. Iar fanii - cei mai buni dintre toți. Poate și datorită stadionului, dar cântecele nu s-au oprit nicio secundă - două peluze, energie continuă, ritm constant. E clar că e altceva să joci într-un astfel de mediu.
Joacă în sistem 4-3-3, cu Jakub Hromada la mijloc defensiv, iar lângă el doi mijlocași rapizi - norvegianul Christensen și românul Grameni. Ei au dictat ritmul prin viteză și dinamism, ceva ce caracterizează Rapidul. Meciul a fost un sprint continuu. Fundașul lateral Manea era constant în atac, iar pe extreme două mari vedete - Petrila și Dobre - sprijiniți în centru de atacantul bosniac Elvir Koljič. Echipa era incredibil de sincronizată. Acțiune după acțiune pe benzi, iar când câteva au trecut pe lângă poartă, portarul Aioani a trimis o degajare lungă spre Grameni, care a înscris cu siguranță.
Apoi Petrila a început spectacolul - a asistat la golul lui Dobre, golgheterul campionatului, a înscris singur după un demarcaj excelent și în final i-a pasat perfect lui Manea. Rapid a primit gol doar din penalty și nu a mai oferit adversarilor nimic altceva. Mi-a plăcut enorm jocul lor. Mișcare constantă, rotații, schimbări inspirate care au adus energie. Germanul Chris Braun a fost excelent. Rapid a fost un tăvălug. Chiar dacă a jucat cu un candidat la retrogradare, au analizat jocul adversarilor cu ușurință și nu am simțit că oaspeții ar fi fost slabi. Și ei au combinat frumos. Dar Rapid excelează în tranziția rapidă - două-trei atingeri și sunt în poziție de finalizare. Ambele extreme, Petrila și Dobre, sunt foarte puternice în dueluri și pe minge. Ambii ar fi titulari la Sparta și Slavia acum. Și aș spune chiar Dobre, care are o forță incredibilă. Petrila e mai sprinten și mai tehnic.
În ciuda ploii puternice, a fost o plăcere să fotografiez acest meci și să urmăresc fotbalul de atât de aproape. Mi-a oferit o altă perspectivă. De obicei, nu ești niciodată atât de aproape de jucători și de teren. Să fotografiezi la Rapid e o bucurie - stadion plin, compact, un adevărat templu fotbalistic.
Jucători de urmărit:
Tobias Christensen /Norvegia/ - mijlocaș de 25 de ani, creierul echipei, execută fazele fixe, are o viteză bună de combinație și excelent control al centrului terenului.
Alexandru Dobre /România/ - 27 de ani, revenit din străinătate, puternic, rapid, tehnic, finalizare excelentă. Nu avem un astfel de profil în liga noastră. Ar face față imediat.
Claudiu Petrila /România/ - 25 de ani, extremă stângă, tehnic, rapid, creativ. Cel mai apropiat profil din Cehia ar fi Vasil Kušej, dar Petrila este mai bun, mai tehnic și poate crea joc din bandă. L-aș vedea în Plzeň sau chiar Sparta.
CONCLUZIE
Atmosferă excelentă pe stadioane, chiar dacă Arena Națională pentru 60.000 nu e mereu plină. Bucureștiul merită să aibă stadioane moderne pentru toate cluburile. Populație există. Sper ca FCSB să se refacă, dar va fi nevoie de o reconstrucție majoră. Dinamo mi-a devenit simpatic încă de la încălzire și mi-a plăcut enorm dorința lor de a întoarce meciul. Au o bancă puternică și schimbările fac diferența. Rapid? Heavy metal. O bucurie să privești, iar datorită stadionului - cei mai buni fani pe care i-am trăit. Comparativ cu liga cehă, e alt univers. Se cântă tot meciul. Evident, există și scandări împotriva rivalilor - face parte din rivalitate.
Voi continua cu siguranță să merg la meciuri, să fotografiez și să scriu. Fotbalul mă inspiră și îmi inspiră și drumul fotografic. Încerc mereu lucruri noi și încep să găsesc un fir narativ. Mă simt puțin ca un scouter și cred că cluburile cehe ar trebui să se concentreze aici. Mai ales acum, când au mai multe resurse financiare. Întrebarea este dacă jucătorii s-ar adapta la stilul fizic din Cehia. Dar dacă vrem progres, fără jucători tehnici nu se poate.
Dacă ar fi să compar cluburile cu liga cehă în forma actuală - FCSB ar fi ca Baník într-o zi mai bună. Sau ca Sparta sezonul trecut - epuizată, dar cu rezultate mai slabe. Dinamo seamănă cel mai mult cu Plzeň de acum doi ani. Rapid? Nimeni din Cehia nu joacă așa. Poate Liberec, dar Rapid are mult mai multă viteză și calitate tehnică.
În concluzie, sunt entuziasmat că pot scrie asta. Încă nu am ales clubul pe care îl voi susține, dar sunt aproape. Sunt recunoscător că pot face asta și că toate cluburile comunică perfect cu mine, cu profesionalism și amabilitate. Mulțumesc.
Iar vouă vă mulțumesc pentru atenție. Dacă vreți, puteți să îmi luați un coffee sau să îmi urmăriți rețelele și proiectele de pe YouTube.
Mulțumesc.
Jan