Drazí podporovatelé a kafaři!
Opět chci poděkovat za váš support, ať už jste mi koupili kafe jen tak nebo jste si třeba pořídili nějaký můj preset. Vždycky mě to hrozně potěší a Eli, mojí přítelkyni vždycky nadšeně oznamuju, že mi někdo poslal dalších 5 a více Euro. Možná vám to přijde pitomý, ale nikdy jsem si nemyslel, že budu cokoliv prodávat - jakože třeba fotky, sebe jako fotografa nebo třeba grafické doplňky, které ostatním fotografům pomohou s jejich kreativní vizí.
Jestli mě ale něco taky nenapadlo, že budu dělat i svůj workshop a vůbec pozorovat práci jiných fotografů, jako bych já sám byl nějaký velký profík. A právě nad tímhle bych se chtěl při konci června zamyslet. Fotografii sice nedělám tak dlouho a pořád mě neživí tak, jak bych si přál a jak jsme byl zvyklý z mé televizní branže, nicméně mě to naplňuje. Co ale udělat proto, aby se tento byznys stal opravdovým - tím myslím pořádným - živobytím, ne jen živořením?
Receptů je samozřejmě plný internet - receptů na rychlé zbohatnutí, receptů na rychlou slávu, více lajků a více views. Osobně na to mám ale jiný názor a tak do téhle směsice přidám něco i pro vás. Vyplatilo se mi totiž v životě na ty věci nespěchat. Prostě je dělat jak nejlépe umím v tu danou chvíli, ideálně se zlepšovat, učit se z chyb, ale i úspěchů... upgradovat, vymýšlet nové postupy... jednoduše nestát na místě. Ale na úspěch jsem si vždycky musel docela počkat, ačkoliv spousta těch věcí vypadá, že ho vlastně mám.
A mám! Jen se taví v živobytí pomalu, proto také dělám mnohem více činností, než jen fotografii, ale také video, také tvořím na různé platformy a občas i cokoliv se namane. Rozhodně jsem si to takhle nemaloval a ukazuje se, že jistoty prostě neexistují. Někdy mě to deprimuje, propadám do skepse, jenže co je podstatné - cítím se vnitřně mnohem lépe, než kdy předtím. Mám pocit, že startuju něco svého, něco reálného a hlavně hrozně zajímavého. Nějaký recept na zbohatnutí vlastně v té rovnici nemám a musím říct, že to je vcelku osvobozující a mám pocit, že mi to i dovoluje se posouvat rychleji. Jsem ochoten si připouštět zpětnou vazbu a to i tu, kterou si dávám sám.
A to je hrozně zábavná disciplína, protože téměř po každém focení jsem z fotek nadšený a vybírám si nejlepší fotky, které jsem kdy vyfotil, cítím takovou tu hrdost, mám ego-trip. Po týdnu, měsíci a jakékoliv době si ale udělám revizi a říkám si - ježiši, tady jsem mohl ještě tohle vyfotit líp a tohodle si všimnout a tenhle detail a tady ten úhel... a cítím díky tomu ohromný posun, který se děje konstantně. Pořád se prostě učím a to je to, co vám tímhle chci předat. Nebuďte k sobě šíleně kritičtí, protože se taky vyvíjíte, berte věci víc jak jsou a snažte se je pokaždé dělat malinko lépe a nebo prostě jinak. Nekritizujte se moc, ale umějte si dát zpětnou. Neděláte ty věci špatně, ale v daný moment nejlépe, jak umíte a je vlastně dobře, že jste schopni se podívat zpátky a říct, dneska bych to udělal / udělala líp. To znamená, že nestojíte na místě, tak si to uvědomte a radujte se. Protože to je úspěch!
Užívejte léto!
Honza
🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧🇬🇧
Dear supporters and coffee sponsors!
Once again, I want to thank you for your support—whether you just bought me a coffee for fun or got one of my presets. It always makes me super happy, and I love telling Eli, my girlfriend, with excitement every time someone sends me 5 euros or more. Maybe it sounds silly to you, but I never thought I’d sell anything—like my photos, myself as a photographer, or even design tools that might help other photographers shape their creative vision.
What I also didn’t expect was that I’d run my own workshop and observe other photographers as if I were some kind of pro. That’s exactly what I’ve been reflecting on as June comes to a close. I haven’t been doing photography for that long, and it doesn’t yet pay the bills the way I’d like or how I was used to in my TV career—but it fulfills me. The question is: what can I do to make this business a real, solid source of income—not just survival?
There are, of course, plenty of recipes on the internet—for quick money, instant fame, more likes, more views. Personally, I think differently. So I’ll throw something into the mix for you too: taking things slowly has really paid off for me. Doing things the best I can in the moment, always trying to improve, learning from both mistakes and successes... upgrading, reinventing methods... simply, not standing still. But success has always taken its time for me, even if from the outside, it might look like I’ve already “made it.”
And maybe I have! It’s just that it’s slowly melting into a sustainable living. That’s why I do way more than photography: video, content creation for different platforms, and sometimes just whatever comes my way. I definitely didn’t plan it this way—and clearly, certainty doesn’t exist. Sometimes that gets me down and I fall into a slump. But the key thing is: I feel better inside than I ever have. I feel like I’m starting something of my own—something real, and above all, something incredibly interesting. I don’t have any "get rich quick" formula in this equation, and honestly, that’s kind of liberating. It makes me feel like I can grow faster. I’m open to feedback—even the feedback I give myself.
And that’s a super fun part of the process. After almost every shoot, I’m excited, proud, picking out what I think are the best photos I’ve ever taken, riding that ego-trip. But after a week, a month, or however long, I review them and think—damn, I could’ve shot this better, noticed that, fixed that detail, changed that angle... and that’s when I really feel the constant progress. I’m always learning, and that’s what I want to share with you. Don’t be too harsh on yourself—you’re evolving too. Accept where you are, and just try to do things a little better each time. Or differently. Don’t over-criticize, but learn to give yourself feedback. You’re not doing things wrong; you’re doing them the best you can at that moment. And the fact that you can look back and say, “Today I’d do this better”—that’s proof you’re not standing still. So realize that. And celebrate it. Because that is success.
Enjoy the summer!
Jan
🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴🇷🇴
Dragi susținători și iubitori de cafea!
Vreau din nou să vă mulțumesc pentru sprijinul vostru—fie că mi-ați cumpărat o cafea „doar așa”, fie că ați luat unul dintre preset-urile mele. Întotdeauna mă bucur enorm, iar Eli, iubita mea, e prima căreia îi spun entuziasmat că cineva mi-a mai trimis 5 euro sau chiar mai mult. Poate vi se pare o prostie, dar niciodată nu m-am gândit că voi vinde ceva—fie că e vorba de fotografii, de mine ca fotograf, sau de instrumente grafice care să-i ajute pe alți fotografi în viziunea lor creativă.
Nici prin cap nu mi-a trecut că voi organiza propriul meu workshop sau că voi analiza munca altor fotografi, ca și cum aș fi un mare profesionist. Și chiar despre asta vreau să reflectez acum, la final de iunie. Nu fac fotografie de foarte mult timp și nu trăiesc încă din asta așa cum mi-aș dori sau cum eram obișnuit din industria TV, însă îmi aduce o mare împlinire. Dar ce pot face pentru ca această afacere să devină o sursă reală de trai—nu doar o supraviețuire?
Pe internet găsești, desigur, o mulțime de „rețete”—pentru îmbogățire rapidă, faimă instantă, mai multe aprecieri și vizualizări. Eu, personal, am altă părere. Așa că o să adaug și eu ceva în acest amestec. În viața mea, s-a dovedit că merită să nu mă grăbesc. Să fac lucrurile cât de bine pot în acel moment, să mă îmbunătățesc constant, să învăț din greșeli, dar și din succese... să actualizez metodele, să vin cu idei noi... pur și simplu să nu stau pe loc. Dar succesul, pentru mine, mereu a venit în timp, chiar dacă din afară pare că „am reușit”.
Și poate chiar am! Doar că acest succes se transformă într-un trai sustenabil destul de lent. De aceea fac mult mai multe decât doar fotografie—fac și video, creez conținut pe mai multe platforme și uneori mă implic în orice oportunitate apare. Cu siguranță nu așa mi-am imaginat lucrurile, dar se dovedește că siguranța nu există. Uneori mă apucă depresia, intru în stări de scepticism, însă ce contează cu adevărat e că mă simt mai bine cu mine decât oricând. Am senzația că încep ceva al meu—ceva real și, mai ales, fascinant. Nu am nicio rețetă de îmbogățire rapidă în ecuația mea și trebuie să recunosc că e chiar eliberator. Simt că mă ajută să evoluez mai repede. Sunt deschis la feedback, chiar și la cel pe care mi-l ofer eu mie însumi.
Și asta e o parte foarte distractivă a procesului. Aproape după fiecare ședință foto sunt încântat de rezultate, îmi aleg cele mai bune fotografii de până atunci, simt mândrie, e un adevărat ego-trip. Dar după o săptămână, o lună, sau mai mult, revăd totul și îmi spun—Doamne, aici puteam fotografia mai bine, să observ acel detaliu, să aleg alt unghi... și atunci simt progresul. Se întâmplă constant. Încă învăț, mereu, și asta vreau să vă transmit și vouă. Nu fiți exagerat de critici cu voi înșivă, pentru că și voi evoluați. Acceptați lucrurile așa cum sunt și încercați să le faceți de fiecare dată un pic mai bine sau măcar diferit. Nu vă judecați prea aspru, dar învățați să vă dați un feedback sincer. Nu faceți lucrurile greșit, ci cât de bine puteți în acel moment. Și e minunat că puteți privi în urmă și spune „astăzi aș face asta mai bine”. Asta înseamnă că nu stați pe loc—conștientizați acest lucru și bucurați-vă. Pentru că asta înseamnă succes.
Bucurați-vă de vară!
Jan