A fost candva o intersectie.
A fost candva un moment in care se afla la o rascruce de drumuri si trebuia sa aleaga in ce directie sa mearga. Sau asa credea ea. Ca poate decide incotro.
Cele doua drumuri erau atat de diferite. Unul luminat puternic ce ii inspira siguranta. Cu stalpi de o parte si de alta ce lasau descoperite doar mici portiuni. Ce nu stia era ca tocmai acele portiuni nesemnalizate in care drumul se dezvaluia anevoios erau cele care o impinsesera sa faca alegerea.
Celalalt drum era unul linistit, imprejmuit de copaci si cu o singura sursa de iluminat. Natura. Soare ziua si luna noaptea.
Ce sa caute ea in liniste cand singurul pe care il cauta era zgomotul exterior care sa o impiedice sa isi auda strigatele interioare. Cauta zbuciumul gropilor de pe asfalt in incercarea de a se trezi din iluzii.
A pornit pe drumul pe care il stia si pe care mai mersese desi isi dorea sa fie diferita calatoria. Nu a fost deloc cum visa asa ca s-a intors.
A ajuns din nou in acea intersectie. De data aceasta o vedea atat de diferit. Alegerea ii era atat de clara. Isi dorea drumul linistit, calm, pe care sa se bucure de calatorie. Celalalt nu mai reprezenta o optiune pentru ea. Dar alegerea era doar in sufletul ei, pentru ca nu stia daca drumurile mai reprezinta o optiune. Suspina in intersectie cu mantra ei atat de gresita: cum ar fi fost daca ar fi ales diferit?
Stia ca nu a putut altfel. Alegerile sunt iluzii atunci cand ranile si zonele de confort decid pentru noi.
Cel putin dobandise intelepciunea sa inteleaga asta. Era multumita ca macar putea vedea cu claritate alegerea facuta si ce a stat la baza ei.
Nu stia daca poate porni pe drumul pe care si-l dorea dar stia ca atunci cand va mai nimeri intr-o intersectie, nu va mai alege iluzia ci drumul sufletului ei 💚