Erau momente in viata ei cand isi dorea cu orice pret sa opreasca timpul in loc. Si nu doar timpul, ci si emotiile. Sa ramana in ele la infinit. Erau emotii care ii umpleau sufletul si ii opreau mintea. Pentru ea era un lucru rar, sa nu isi mai auda mintea rostind la nesfarsit toate acele motive pentru care nu se poate bucura de ceea ce se afla in fata ei.
Erau momente in viata ei pe care le-ar fi transpus instant intr-un film pe care sa il revada la nesfarsit. Uneori avea puterea asta doar ca nu era un film la care se putea uita cu privirea, ci un film pe care sufletul ei il rula in adancul sau.
Erau momente in viata ei cand regreta ca nu a stiut sa se bucure mai din timp de unele lucruri si ca le recunoscuse prea tarziu.
Erau momente in viata ei cand isi dorea sa dea timpul in urma si sa faca totul diferit. In majoritatea momentelor stia nu doar ca nu poate, ci si ca nu trebuie. Pentru ca a avut multe de invatat. Dar erau si unele momente cand isi dorea din tot sufletul sa o poata lua de zero.
Venise un moment in viata ei cand si-a dat seama ce isi doreste, dand la o parte tot ce nu-si mai dorea.
Venise acel moment cand se facuse liniste si auzi chemarea sufletului.
Venise acel moment sa o urmeze.