Gelozia-i vânt aprins,
Foc ce arde-n suflet plin,
Șoaptă rece, glas învins,
Umbra unui dor străin.
E o noapte fără stele,
Un suspin neînțeles,
Flori uscate prin castele
Unde dragostea s-a șters.
Arde-n piept ca jarul viu,
Cu priviri ce tot pândesc,
Te îneacă-ntr-un pustiu
De gânduri ce rătăcesc.
E un lanț ce greu apasă,
O furtună-n vis născut,
Și-o întrebare nu mă lasă:
„Dacă altul ți-a plăcut?”
Se strecoară-n gând ca umbra,
Otrăvește orice vis,
Face inima sa urle..
Să se piardă-n paradis.
Iar de-o lași în piept sa crească
Te va rupe-n mii de cioburi,
Căci iubirea nu înseamnă
Lanțuri grele și războiuri!!