Ce caută procentul miniscul în titlu? Ei bine, este conținutul lecturat de cititori și produs de jurnaliștii care dau știri verificate. În rest, sexul și mondenul domină capitolul citirilor, apoi vremea și horoscopul. Asta a ajuns presa. Cum?! Aud întrebarea și revin la subiectul zilei de ieri, de alaltăieri, de zeci de ani și de mâine: banii. Mai departe cine dă banii și cum am ajuns să trăim Apocalipsa Libertății.
Trustul Ringier s-a dedat la violarea independenței editoriale
Despre bani putem vorbi și-n cazul Trustului Ringier care se află în mijlocul unui conflict dintre jurnaliști și partea administrativă în cele două publicații de elită (Libertatea și GSP). Este un exemplu concret, pentru că acest lucru se întâmplă de zeci de ani în presa românească, dar acum s-a aflat oficial pentru că echipele redacționale au reacționat. Un fel de cântec de lebădă pentru ei, că vor fi decapitați rând pe rând, până vor ajunge ca mine: freelancer. Sau poate-și vor schimba meseria, ca mulți alții.
Povestea pe scurt este că redactorul-șef a fost obligat să plece, pentru că nu a dorit să arate articolele sensibile (despre pariuri și alte păcănele) conducătorilor administrativi. De fapt, s-a urmărit violarea independenței editoriale de către comercial. Să nu se piardă banii de publicitate, pe scurt. Cătălin Țepelin (foto Libertatea) a ținut capul sus când i-a fost tăiat. Și alături de el zeci de jurnaliști, fotoreporteri, echipa de vânzări șamd au semnat un protest care a ajuns la elvețienii și bulgarii care au Ringier. În frunte cu coordonatorul editorial al celor două produse media: Cătălin Tolontan. Așa ceva nu s-a mai întâmplat în România.
Pauză și reluare pe urma banilor
În 33 de ani de presă cumva liberă, îmbogățiții peste noapte (în general fără legătură cu mass-media) au fondat gazete, televiziuni și posturi de radio, iar mai târziu site-uri. Inițial au spus că oferă libertate editorială, apoi au venit cu mici intervenții care au devenit mari. Și s-a terminat cu joaca de gazetari pentru mulți care au ținut la meserie. Facturile nu se plătesc cu eroisme. Unii și-au schimbat meseria, iar cei mai mulți au plecat capul. Să rămâi independent editorial în branșă e un lux, poate cel mai mare, pe care nici miliardarii nu și-l permit. Înseamnă foame, frustări, hăituit de instituții și de cei pe care-i superi. Mereu cu grija zilei de mâine.
Da, legislația și codurile de etică îți garantează libertatea editorială, dar e doar o fantezie colorată pentru publicul larg. În realitate, te supui sau zbori. Și cine decide asta? Banul. În afară de oamenii de afaceri, sugerez să privim puțin spre partidele noastre care aruncă două milioane de euro lunar pentru propagandă. PSD dă un milion de euro, PNL 800 de mii, iar restul vine de la USR. Și banii sunt de la bugetul de stat, adică ești prostit (manipulat) pe banii tăi. Către cine sunt aruncați banii publici? Printre alții pentru analiștii de formă care apar la televiziuni și zic că X e rău și Y e bun. Sau invers. Depinde de client. Și cine-s acești analiști? Partidele nu vor să spună. Nici către ce site-uri sau produse media se duc banii noștri. Și cum îi poți forța? Prin procese care se întind ani și ani, apoi alți ani după decizia definitivă a unei justiții împiedicate.
Cine poate salva presa
Statul nu va hrăni niciodată presa independentă. Să ne luăm gândul. Politicienii promit că asta vor face, dar o zic înainte de a ajunge la putere. Apoi uită brusc. Oamenii de afaceri au interese, așa că putem uita și de ei. Presa cu adevărat liberă poate fi salvată doar de cititori. Aici însă ne întoarcem la 3,5%, cifra celor care caută știri verificate. Din aceștia, probabil 0,5% își permit să doneze pentru presa independentă, dar nu toți știu cum, așa că mai rămâne un procent aproximativ de 0,1%. Din experiență vorbesc. Pornind un site independent, m-am așteptat la un moment dat ca un naiv ca onor cititorii să mă susțină. Au făcut-o în trei ani cu circa 850 de euro. Este fix suma de care am nevoie lunar doar pentru a sta în casă și să scriu. Fix cu 250 de euro mai puțin, iar în ultimul an am primit donații de 33 de euro. Am făcut un calcul pentru cele 36 de luni care se împlinesc în octombrie. 23,6 euro lunar de la 40 cititori. Impozabili. 🙂
Între timp, zeci de cititori îmi scriu sau mă sună lunar să-mi prezinte cazurile lor de abuzuri ale instituțiilor. Zilnic pe puțin doi-trei cititori mă caută să mi se plângă și uneori să mă felicite pentru articole. Și toți vor presă liberă, dar fără să o finanțeze cu minimul 3 euro lunar. În acești trei ani, am refuzat oferte de publicitate prin care mi se cumpăra tăcerea, dar este o alegere asumată, nu un bocet inutil. Dar nu este despre mine acum, ci despre presă în general. Una care trăiește odată cu mine apocalipsa libertății. Libertate pe care o vom pierde, iar presa este singurul garant al democrației. O vom pierde dacă nu vom fi solidari. Apoi putem sta în genunchi împreună pentru a le pupa picioarele stăpânilor. A celor cu bani. Sau vom muri, că există și această șansă. Liberi.
Notă: Suma exactă primită ca donație de Ceasul Cetății este 1299 de euro în cei trei ani, dar 450 au fost pentru o cauză culturală.