mi-e atât de sete de privirea ta
pe care-aș soarbe-o ca pe o otravă
din flori de trandafir și peruzea
și orice buruiană din ogradă
te-aș bea ca un nepriceput bețiv
ce-și gustă viciul fără de păsare
că-i într-un cristalin de om captiv
și parcă vrea
dar nu ar vrea scăpare
în ochii tăi mă simt un prizonier
pierdut în tot ce-ar însemna femeia
și-acum când bate ceasul ultim
cer
arunc-o unde poți și pierde cheia
ca nimeni să mă știe unde sunt
pe unde-mi odihnesc ascunse fiare
am să mai poticnesc câte-un cuvânt
și-am să mai scuip veninul tău din floare
primește-mă te rog în câmpul tău
și hai să construim într-o privire
o lume cu noi doi și dumnezeu
și tot ce-nseamnă noi și nemurire
din orice buruiană din ogradă
și trandafiri și flori de peruzea
ți-aș picura în cristalin otravă
și din privirea ta m-aș îmbăta