O FI ORI O FI NU AȘA?
”Cea mai mare zi din viața ta și a mea este când ne asumăm RESPONSABILITATEA TOTALĂ PENTRU ATITUDINILE NOASTRE. Aceasta este ziua în care vom crește cu adevărat.” - John Maxwell
Așa o fi sau nu prea? Un bun subiect de discuție: ce înțelegi prin expresia "responsabilitate totală pentru atitudinea personală"?
Poți fi TOTAL responsabil sau este un... mit de fapt?
Fiecare om funcționează pe baza TIPARELOR sale personale de gândire și comportament, pe "pilot automat", privind cam 95 % din ceea ce face in decursul unei zile.
Cam asta spun specialiștii, că doar aproximativ 5% din decizii le luăm CONSTIENȚI, restul fiind pe bază de tipare, obișnuințele noastre, de care nici nu prea suntem conștienți de fapt.
Deci cum vezi tu această "responsabilitate totală", când de fapt oamenii nu sunt mai deloc conștienți de... responsabilitatea lor, care funcționează pe... pilot automat?
Cât de totală crezi că poate deveni această responsabilitatea privind atitudinea personală, de fapt?
Dar, în primul rând, cum ai defini conceptul de "atitudine personală" și cel de "responsabilitate personală"?
Atitudinea are la baza obișnuințele, tiparele fiecăruia de gândire și comportament, care au și componenta genetica și învățată, dobândită.
Componenta genetică care definește temperamentul, caracterul, personalitatea, nu poate fi schimbată, ci doar "modelată" în anumite limite, în mod conștient.
Și cât de responsabil ești și poți deveni tu, conștient, de ceea ce ai preluat genetic de la părinții tăi, de fapt?
Ce fel de responsabilitate îți poți asuma privind "moștenirea" ta genetică?
Dar privind tiparele inoculate de părinți din copilărie, tipare impregnante adânc în subconștient, pe care nici nu le conștientizezi prezența și modul în care ele îți influențează atitudinea ta, acum, la maturitate?
Deci, cum îți poți asuma responsabilitatea totală?
Nu este oare de fapt doar un mit că ai putea, iar acest demers ar aduce mai mult... stres și anxietate în viața ta, mărind nivelul ștachetei la care vei ridica responsabilitatea ta?
Mărind nivelul responsabilității personale, în mintea ta, nu aduci oare automat mai mult stres în viața ta?
Când spui ceva de genul: sunt SINGURUL responsabil, în mod TOTAL, de atitudinea mea, de modul meu de viață, automat și pus o încărcătură foarte grea pe umerii tăi.
Întrebarea este dacă o poți duce, și cât?
Singur, total... Fără nici un alt sprijin și ajutor, fără... Dumnezeu.
Dumnezeu a fost "inventat" tocmai pentru a mai ceda din stresul și povara personală, prin "credință", că nu suntem singuri și nu suntem responsabili total, să putem trăi mai... relaxați?
Sau este ceva adevărat în povestea asta, că jocul nu îl facem noi, în totalitate, de capul nostru, fiecare, de unu singur?
Întrebarea este dacă îți faci bine sau rău, de fapt, preluând toată responsabilitatea, asumandu-ți-o integral, devenind Dumnezeul vieții tale?
În primul rând, nu ar trebui să renunți cumva automat la moștenirea ta, să nu te mai lași influențat de ea? Poți face așa ceva? Vorbesc de ereditatea aia, care merge până la... Adam și Eva :)
Păcatul strămoșesc... Se reflectă cumva automat și inevitabil in atitudinea ta, indiferent cât ai încerca să schimbi asta?
Cred că putem vorbi de o schimbare, o transformare, în anumite LIMITE, a atitudinii personale, dar eu personal nu am văzut până acum nici un om cu o atitudine schimbată, în mod real, dintre cei pe care îi cunosc eu de muult timp.
Atitudinea oamenilor este definită de personalitatea lor, iar personalitatea rămâne neschimbată de-a lungul vieții.
Ce se schimbă este doar măsura în care devii mai inhibat sau mai dezinhibat, conform cu situațiile prin care treci, persoanele cu care relaționezi, și statutul social fluctuant prin care treci în viață.
Ceea ce numim schimbare, transformare, are la bază de fapt procese de excitație și inhibiție, curaj și frică, procese de astea care favorizează sau defavorizează manifestarea unor... reacții.
Atitudinea are la bază REACTIA personală la stimulii / stimulările din mediu.
Poți lucra asupra reacțiilor tale, asupra tiparelor tale de reacție, însă doar în sensul de a inhiba sau nu ceva prezent în reacțiile tale.
Nu poți aduce nimic nou în modul tău de reacție, căci nu ai de unde și cum.
Pentru asta ar trebui să urmezi un sistem spiritual de dezvoltare personală, în mod serios, cum este Yoga, cu multe exerciții de conștientizare, meditații zilnice, focusare puternică pe observarea și schimbarea tiparelor de reacție...
Mai în glumă, mai în neglumă, în final: mă gândesc, totuși, cât de egoist trebe să fii, să îți asumi ceva în mod TOTAL, de unu singur, fără să împarți deloc nimic cu ceilalți semeni ai tăi... :)
Și nu uita: un bun leader știe să delege din sarcinile și responsabilitățile sale, altora, nu le duce el pe toate! ;) De aia e bun leader, nu un... hamal... :)
Un leader care mai e și credincios, acela dă și lui Dumnezeu partea sa de responsabilitate, o re cunoaște, cu credință :)
Eu, ca un bun spiritualist înțelept, mă eliberez de atașamente, nu îmi mai asum nimic, nici o responsabilitate, sunt tot mai liber, mai eliberat, mai relaxat, mai fericit... :)
Asta este părerea mea, aștept părerile voastre, lăsați un comentariu, nu fiți ego iști, nu țineți impresiile voastre doar pentru voi, mai dați și la alții din ele. :) Mulțumesc.
Tu cât de responsabil crezi că ești?
Total, parțial, imparțial?... :)
Pe această platformă poți sponsoriza activitatea mea, dând o cafea, sau devenind membru (membership) și având acces astfel apoi la materiale bonus https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE
Toate siteurile și conturile mele: https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE/kato-resurse-utile-dezvoltare-spirituala
Dacă vrei să citești comentarii Fb amuzante la acest text, accesează aici: https://www.facebook.com/katona.nicolae/posts/4054175554626355
Mulțumesc! O zi minunată îți doresc, fără responsabilități de alea mari și grele care să apese pe umerii tăi de să-ți încovoaie spatele, genunchii, și sentimentele! :)
