În discursurile de tip spiritual mulți vorbesc în termeni de vibrație. Doar de vibrație. Vibrație în sus, vibrație în jos. Vibrații înalte și vibrații joase. Vibrații pozitive și vibrații negative...
Dar mulți din cei ce vorbesc în termeni de vibrație nu prea au ei habar ce sunt vibrațiile de fapt, și produc mai mult confuzie în mintea celor ce ascultă sau citesc.
Ei fac generalizări de genul: vibrațiile înalte sunt pozitive, benefice, sunt luminoase, iar vibrațiile joase sunt negative, malefice, mai puțin luminoase, mai întunecate.
Unii mai spun că afirmații de genul: ”liniștea ți-o aduce vibrația joasă" sunt eronate.
Mai spun că trebuie să ai vibrații înalte, și te învață ei cum să ai vibrații înalte, cum să îți ridici vibrația, etc.
O să încerc să lămuresc un pic confuzia, explicând unde este problema și cum se poate soluțiiona ea.
De ce apar păreri contradictorii, conflicte privind vibrațiile, natura lor?
Deoarece nu toți vorbesc din același sistem de referință când vorbesc de vibrații.
Deoarece mulți din cei ce vorbesc în termeni de vibrație, nu de frecvențe, amplitudini, lungimi de undă, de fapt nu știu și nu înțeleg ce sunt vibrațiile de fapt. Este confuzie și în mintea lor, și o transmit și altora.
Hai să lămurim din start termenii folosiți:
Vibrație - Mișcare oscilatorie, periodică, de mică amplitudine și de frecvență relativ înaltă, a unui corp (elastic) sau a particulelor unui mediu elastic, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, oscilație. Undă propagată într-un mediu elastic, produsă de o vibrație.
Frecvență = mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp.
Frecvența este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp.
În Sistemul Internațional unitatea pentru frecvență este numită hertz și este simbolizată prin Hz.
O frecvență de 1 Hz corespunde unei perioade de repetare de o secundă.
De exemplu, putem spune despre o ciocănitoare care bate cu ciocul în scoarța unui copac de 10 ori pe secundă, capul acesteia oscilează cu o frecvență de 10 Hz.
Pentru un anumit fenomen care se repetă la un interval de timp T, se poate calcula frecvența lui prin simpla inversie matematică: f = 1 / T
Amplitudine = Depărtarea maximă dintre pozițiile extreme ale unui corp care oscilează. Întindere între valorile maxime și minime consecutive ale unei mărimi care variază periodic.
În fizică și în tehnică la studiul oscilațiilor, amplitudinea este un număr scalar pozitiv ce reprezintă jumătatea dintre valorile (măsurate) maximă și minimă atinse de o mărime sinusoidală alternativă simetrică. Pentru mărimi alternative asimetrice se folosește amplitudinea totală , adică diferența dintre valorile maximă și minimă atinse.
Lungimea de undă = notată cu lambda, a unei unde sinusoide este o mărime fizică ce caracterizează perioada spațială a undei, adică distanța dintre două puncte din spațiu între care defazajul relativ al oscilațiilor este de 2π radiani.
Astfel de fenomene pot fi de exemplu undele electromagnetice (lumina, undele radio etc.) și undele mecanice (sunetele, undele seismice etc.).
Este cea mai scurtă distanță ce separă unda în două puncte identice ale sale la un moment dat.
Prin extensie, pentru orice fenomen care se repetă în spațiu, perioada de repetare se poate numi lungime de undă.
De exemplu în matematică, dacă o funcție sinusoidală are ca argument poziția în spațiu, atunci distanța la care funcția își repetă valorile se numește lungime de undă.
Lungimea de undă este legată de viteza de propagare a undei respective și de frecvența ei prin relația
unde simbolurile reprezintă: λ = lungimea de undă, v = viteza de propagare a undei în mediul respectiv, f = frecvența undei, inversă perioadei temporale, T = perioada undei.
Undă = fenomenul de propagare a unei oscilații într-un mediu material sau spațiu și care este însoțit de transport de energie.
După modul de oscilație a particulelor mediului față de direcția de propagare se deosebesc două tipuri fundamentale de unde: a) unde transversale; b) unde longitudinale.
Exemple de unde transversale: oscilația unei corzi elastice, vibrația unei bare care a fost lovită lateral, vibrația membranei unei tobe. Ca exemplu de undă longitudinală se poate da cazul undelor sonore care se propagă în aer (sub forma unor variații continui ale presiunii aerului).
O undă este un fenomen fizic ce se propagă și se reproduce singur "un pic" mai târziu în timp și "un pic" mai departe într-un mediu sau în spațiu. Asta permite clasificarea anumitor unde (radio, radar, microunde) în funcție de "lungimea lor de undă" și de frecvență.
Exemplul 1 - undele radio : au o lungime de undă superioară de 10 cm în spațiu și o frecvență de 150 de mii până la 3 miliarde de oscilații pe secundă, (150 kHz - 3 GHz)
Exemplul 2 - undele radar și microundele : au o lungime de undă cuprinsă între 1 milimetru și 10 centimetri în spațiu și o frecvență cuprinsă între 3 - 300 GHz
Exemplul 3 - lumina vizibilă : are o lungime de undă cuprinsă între 400 și 700 nm
În mecanica cuantică toate obiectele microscopice au o proprietate de undă și o proprietate de particulă, dar nu sunt nici una nici alta.
Aceasta dualitate undă-particulă se explică prin faptul că obiectul cuantic respectiv este perceptibil prin proprietățile deținute și nu ca un tot unitar, pentru moment nu există niciun cuvânt pentru a desemna acest tot unitar.
Fizicienii Jean-Marc Lévy-Leblond și Françoise Balibar au propus termenul de « quanton » pentru a desemna obiectul quantic în sine și nu proprietățile sale, dar acest termen nu s-a impus în vocabularul științific .
Dificultatea rezidă în faptul că noțiunea de undă este antinomică noțiunii de particulă. Percepția la nivel macroscopic face să se creadă că o particulă este un obiect "solid" iar unda este o formă de "energie", ceva în mișcare, așadar contrară principiului material, solid, fix.
Acest sens etimologic ne face să admitem cu dificultate că un corp poate să aibă aceste două proprietăți "undă-particulă" în același timp. De aceea, această dualitate ar trebui interpretată astfel: atâta timp cât obiectul cuantic nu este măsurat, el este considerat ca o probabilitate de undă; după ce a fost măsurat, el este considerat ca o particulă cu o valoare fixă.
Această dualitate ”undă-particulă” rămâne o problemă de actualitate deoarece fenomenele de măsură la nivel cuantic se lovesc pe deplin de modul de percepție al realității la nivel macroscopic. Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluții precum « Interpretația de la Copenhaga » prin care se susține că fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși, ci tot ce se poate cunoaște despre realitate. Ultima tentativă de conciliere privind o măsură a fenomenelor cuantice este teoria « Decoerenței cuantice ».
Există anumite neînțelegeri privind teoria vibrațională în care discursul se axează doar pe vibrații.
Oamenii ar trebui să înțeleagă două aspecte esențiale:
una este discursul despre vibrații privind stările de conștiință relevate de exemplu de Piramida conștiinței a lui Hawkins, în care stările negative gen rușine și vină sunt la bază, stări joase, iar cele pozitive precum iubirea, reacunoștința, fericirea și pacea sunt la vârf, deci stări înalte,
și alta este discursul despre frecvențele creierului cu gamele de unde craniene relevate de EEG - Delta, Theta, Alpha, Beta, Gamma, în care undele de frecvență joasă corespund cu stările înalte de conștiință, în ideea că un creier liniștit poate accesa stări de conștiință înalte, dar creierul agitat accesează stări joase, negative.
Electroencefalograma (EEG) este o reprezentare grafică, folosită în electroencefalografie prin înregistrarea manifestării colective a neuronilor cortexului cerebral, a unui set de potențiale de câmp fluctuante, produse din activitatea concomitentă a unui număr mare de neuroni, captate prin intermediul electrozilor situați pe scalp.
Electroencefalograma reprezintă recoltarea, potențarea și înregistrarea desfășurării în timp a activității electrice a scoarței cerebrale prin intermediul unor electrozi de suprafață, situați la nivelul scalpului.
Electroencefalografia este o metodă electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central, constând în înregistrarea biocurenților câmpurilor transcranieni la nivelul tegumentelor și înregistrarea grafică a acestora în timp sub formă de unde.
La undele craniene de fapt se formează niște tipare complexe de vibrații, în care undele din aceste domenii apar in diferite proporții, dar cu predominanta unui anumit domeniu.
De exemplu la cei ce practică meditație undele scad in jurul a 8 Hz, ceea ce corespunde cu primul peak (vârf) al frecvențelor de rezonanță planetară Schumann (7,83 Hz) și acolo are loc rezonanța organismului (undelor craniene) cu undele planetare, ceea ce se traduce printr-o încărcare energetică a ființei prin fenomenul de rezonanță cu energia planetară. (vezi articolul meu aici )
Deci în starea de relaxare, de liniște și pace mentală, undele (vibrațiile) creierului scad, și ne simțim bine, ne încărcăm cu energie. Asta se produce și în timpul somnului, când undele scad.
Așadar nu există nici o regulă generală de bătut în cuie cum că vibrațiile înalte sunt benefice și cele joase malefice, căci contează despre ce vorbim de fapt: despre stările emoționale sau despre undele creierului, și despre care mărimi fizice vorbim de fapt (frecvență, amplitudine, lungime de undă, perioadă, etc).
Cele două sunt deci (în aparență) în raport de proporționalitate inversă - cu cât undele craniene cresc, nivelul stărilor de conștiință scad.
Deci nu este așa simplu cum cred unii, că pot trasa o teorie generală privind vibrațiile, valabilă la orice nivel, pentru orice sistem vibrațional al ființei umane.
Creierul are undele sale, vibrațiile sale, iar corpul sufletesc pe ale lui, la alt nivel de frecvențe, iar spiritul de asemenea are alt domeniu / nivel vibrațional.
Noi știm (unii) faptul că componenta noastră mentală (corpul mental) funcționează pe axa energiei, iar pe această axă sunt "înșirate" stările de conștiență, "lumile paralele", iar lumile de frecvență joasă corespund cu lumi materiale mai dense, și cele de domenii de frecvente mai înalte sunt lumi mai "puțin materiale", mai puțin dense, în care mentalul acționează mai ușor asupra materiei, ca să zicem așa.
Lumile situate pe domenii de frecvențe mai înalte ne par nouă lumi superioare, cu ființe superioare, mai "eterate", mai luminoase, cu ființe mai luminoase, etc.
Deci una este vibrația și frecvența sufletului, alta a minții, alta a creierului privind undele sale de activitate mentală date de influxul nervos, nu vibrațiile celulelor sale.
Vibrația celulelor neuronale și gliale, care alcătuiesc creierul fizic, este și ea cu totul altceva decât vibrațiile măsurate de EEG privind undele de activitate generate în creier de influxul nervos.
Vorbim de vibrații, de frecvențe, dar trebuie vorbit și de amplitudine.
Undele Beta au amplitudine mică și au frecvența cea mai crescută dintre toate tipurile de unde. Frecvențele undelor beta variază între 15 și 40 de cicluri pe secundă și sunt caracteristice activităților intense ale creierului. La frecvențe mai mari amitudinea este mai scăzută, și la frecvențe mai mici amplitudinea undelor crește!
Deci când vorbim de vibrații înalte la ce ne referim de fapt?
La frecvențele înalte sau la amplitudinile înalte?
Sau poate la lungimi de undă mari? :)
Frecvențele sunt invers proporționale cu amplitudinile, în cazul undelor creierului. Frecvențe mici amplitudini mari, frecvențe mari amplitudini mici.
Nu ajunge ca în discurs să vorbești doar în termeni de vibrații, căci e confuzoriu.
Trebuie să vorbești în termeni de frecvențe, cel puțin, ca să fii mai bine înțeles, mai explicit.
Când spui vibrații înalte/ joase, unii se pot gândi la frecvente alții la amplitudini, alții la lungimi de undă, și fiecare grupă va interpreta pe dos una față de alta.
Adevărul este că mulți mentori și maeștri vorbesc de câmpuri energetice, de vibrații, dar habar nu au ce sunt ele de fapt, care este esența lor vibratorie, privind frecvența și amplitudinea lor, cum se propagă o undă, ce este o undă, etc...
De aceea, sper ca acest articol, și altele conexe, să îți fie de ajutor privind eliminarea confuziei și înțelegerea mai eficientă a discursurilor de tip spiritual emise de diverși mentori, maeștri. A înțelege chiar și faptul că unii dintre ei de fapt habar n-au despre ce vorbesc de fapt.
Concluzie: a emite generalizări în genul: "vibrațiile înalte sunt benefice și vibrațiile scăzute sunt malefice", este o... inepție, o aiureală, ceva care produce doar confuzie celor ce citesc astfel de afirmații incorect elaborate.
Creierul lucrează pe un domeniu de frecvențe, ampitudini, lungimi de undă, dar nu putem generaliza nici măcar despre frecvențe faptul că ”cele joase sunt benefice și cele înalte malefice”, deoarece s-au descoperit mai recent și frecvențele Gamma, peste 32 Hz, care se vede că au rol de integrare a diverselor zone craniene, și nu se știe clar cum sunt produse și importanța lor.
Fiecare tip de unde, de frecvențe, au scopurile și rolurile lor în funcționalitatea ființei umane.
Creierul lucrează de fapt cu un MIX din aceste tipuri de domenii de frecvențe, cu tipare de unde combinate, existând mereu în creier o combinație de unde de diferite frecvențe, atâta doar că predomină la un moment dat cele din zona Delta, Theta, Alpha sau Beta.
Rezultanta obsrevabilă în aura ființei este ca un fenomen de interferență, un câmp complex, nu avem niciodată un singur tip de unde, de o singură frecvență, ci un mix de unde care interferează continuu.
Tiparele de unde craniene, cu complexitatea lor, sunt în directă legătură de fapt cu ceea ce numim afecte, emoții, sentimente, atitudini, trăiri emoționale.
Creierul este astfel conectat cu sufletul, ca să zicem așa, la nivel energetic, de câmp, unde...
Comentarii pe facebook: https://www.facebook.com/katona.nicolae/posts/4213399222037320
Pe acest site poți sponsoriza activitatea mea, dând o cafea, sau devenind membru (membership cu sponsorizare ,lunară) și având acces astfel apoi la materiale bonus accesibile doar sponsorilor. https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE
Toate siteurile și conturile mele: https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE/kato-resurse-utile-dezvoltare-spirituala
Mulțumesc