Se spune că muzica este ca o ușă înspre suflet. E interesant să fim atenți la ce muzică ascultăm, ca să știm ce primim în suflet.
Am crescut într-o familie mare, unde muzica a fost prezentă destul de mult. Tatăl meu mai cânta la chitară în tinerețile lui, iar mama la mandolină. Fiecare copil din familie a moștenit câte ceva din zona muzicală. Crescând, am putut să îi observ pe frații mai mari și surorile implicându-se foarte mult în activitățile bisericii, și încet, am început să fiu și eu curios.
Țin minte că atunci când eram mai mic, aveam în casă o chitară foarte mică, fară corzi cred, la care mă puneau ai mei să cânt atunci când veneau unii musafirii în vizită. Mă distram cu siguranță.
Dar, a venit o perioadă când eram în clasa a 7 a, când unul din frații mei m-a luat cu el la repetiții, și a început să îmi arate câte ceva la tobe. A fost foarte interesant. Mai apoi, undeva în clasa a 8 a, am găsit în casă o foaie cu versurile și acordurile de la cântecul “Andri Popa”, așa că am luat chitara, m-am chinuit un pic să prind acordurile, și am început să fac ritmul. Așa am început să învăț la chitară. Între timp, am mai prins multe lucruri de la frații mai mari, de la cei din biserică, din tutoriale online. Sunt recunoscător pentru fiecare ocazie pe care am avut-o să învăț. După aceea, undeva prin clasa a 12 a mai mergeam singur pe la biserică să repet, și așa am descoperit pianul. Am căutat pe internet acorduri, și m-a ajutat un pic faptul că știam deja un pic de teorie despre relațiile dintre acorduri de la chitară. Așa că la pian am început să învăț direct cântece. După mai mulți ani am învățat la facultate teorie mai în detaliu.
Dar, în perioada în care eram la liceu, am început să slujesc la tineret, la programele bisericii, și începeam să mă dezvolt. O mare parte din timp o petreceam cântând cu frații mei, bineînțeles. Nu e nimic mai plăcut decât să știi că poți cânta cu ai tăi!
În perioada asta din liceu am scris și câteva cântece.
Mai multe despre asta în partea a doua.