Pentru mine compoziția este ca un izvor, de unde pot țâșni cele mai minunate lucruri. Este un mod prin care ceea ce se află în sufletul meu iese la suprafață. Poate fi provocator, pentru că toată lumea va vedea ce este în interiorul meu. Ce se poate întâmpla atunci când mă vulnerabilizez? În acest caz, cred că intenția inimii contează cel mai mult. Ce vreau de fapt să fac? Să-mi arăt doar punctele tari? Sau pot fi modest și să spun că de fapt sunt și eu om? Ori vreau să ating inima altcuiva prin ceea ce compun? Poate versurile vor ajunge la cineva cu inima îndurerată, zdrobită, și atât de mare nevoie are de ajutor, încât acea persoană nu se poate edifica singură. Îmi dau seama că este extrem de important să fiu disponibil să dau o mână de ajutor celor ce au nevoie, sau mai bine zis, un cuvânt de ajutor.
Tu ce simți atunci când compui?